Am aflat că ieri s-ar fi întâlnit la o așa-zisă „negociere” reprezentanții Guvernului cu cei ai unor sindicate și patronate. Care-or fi fost alea… Dumnezeu cu mila! Doar că „negocierile” lor au semănat de la o poștă cu un aranjament politic de culise căruia „negociatorii” nici măcar nu s-au mai sinchisit să-i dea o aparență  de… dialog tripartit autentic! Dimpotrivă! Pur și simplu niscaiva reprezentanți ai sindicatelor și patronatelor s-au adunat la masa lu’ Boc și s-au înțeles, ca prin minune, că tot a fost ieri Sf. Nicolae – făcătorul de minuni – „să majoreze salariul minim cu 30 de lei”.

Că nu e „majorare”, ci o „consolidare”, avea să explice ieri, mai pe seară, un reprezentant al patronilor. Doar că „negociatorul”, mare lider țărănist de 0,001... la sută nu s-a prosternat la picioarele lui Boc de dragul mișcării patronale, ci dintr-un imens interes personal politic. Cunoscând ce-l mână-n luptă pe „negociatorul” milog, nici nu-mi mai trebuie multe amănunte din culisele „negocierilor” sale cu guvernul, fiindcă tot prostu’ s-a prins că n-a fost decât o întâlnire pur formală, urmată de laudele propagandistice ale patronului țărănist la adresa guvernului pedelist.

Boc avea nevoie de o patalama a „dialogului tripartit guvern-sindicate-patronate” pe care să și-o agațe la proiectul de buget, gata pregătit deja să-l târască prin Parlament prin asumarea răspunderii, întocmai cum își târăște olteanu’ cățeaua prin toate hârtoapele. Ce, nu știți cum? Păi olteanu’ își leagă cățeaua de coada căruței și… diiii, mârțoagă, diii!!! „Prin bălțile astea nu mai trec, orice ar fi!”, își zice revoltată cățeaua, hotărâtă să protesteze zgomotos. Doar că stăpână-su dă bice cailor și, în goana căruței, cățeaua e tăvălită zdravăn prin toate băltoacele. Apoi se scutură, împăcându-se rapid cu soarta: „Hai c-am făcut-o și p-asta!”. Oricum, n-ar fi… întrebat-o vreodată căruțașu’ pe cățea dacă vrea ori ba să fie legată de coada căruței și târâtă apoi prin noroaie.

Cam așa și cu „negocierile” astea dintre guvern-sindicate-patronate, care-mi par întocmai ca-n bancul cu cățeaua olteanului. Orice român cât de cât informat știe că sindicatele și patronatele din România n-au contat pentru actuala putere nici cât negru sub unghia lui Boc și că un dialog real și autentic n-a existat niciodată între aceste trei părți. Că d-aia i se zice „dialog tripartit” în acte la ceea ce în fapte ar fi trebuit să fie o negociere serioasă între guvern și partenerii sociali, făcută nu după, ci înaintea redactării proiectului de buget.

Or, ce-au făcut Boc și-ai lui? Părerea mea e că și-au făcut după capul lor proiectul de buget pentru 2012 și, brusc, cineva, care-o fi fost ăla, poate de la FMI, poate de la Bruxelles, poate de la Cotroceni, poate vrăjitorul cu flacăra violet le-o fi zis „Băăă, voi ați agățat la coada proiectului de buget o patalama, acolo, cum se face prin țările europene, care să arate că ce-ați băgat voi în buget e rodul negocierilor tripartite, băăă, adică al discuțiilor democratice, băăă, cu partenerii sociali?”.

Și bocciul șef le-o fi răspuns: „Nu, șefu’, n-am băgat că de unde să băgăm? N-am avut noi așa ceva niciodată. Cum le zice la astea? Negocieri tripartite? Parteneri sociali? Dialog democratic? Aoleo, mă doare capu’ uite-aci unde m-a ciocănit tata cu oul roșu”. Și-atunci, călare pe capra guvernului, căruțașu’ a dat bice mârțoagelor sale, ca-n bancul cu cățeaua olteanului, și i-a mai umplut o dată de noroiul ridicolului pe așa-zișii „negociatori” ai sindicatelor și patronatelor.

I-a pus la „masa negocierilor”, sau a parastasului, mai degrabă, ca să zică bogdaproste de pomana guvernamentală și să semneze de fapt un act de un formalism rușinos, cu care guvernul să-și legitimeze proiectul de buget întocmit anterior acestor așa-zise „negocieri tripartite”. Proiect care, să fim serioși, nu le va aduce bunăstarea mult visată sindicaliștilor din mediul bugetar, dar va pune biciul pe mârțoagele deja ostenite și ogărâte din mediul privat. Păi, ziceți și dumneavoastră, ăștia sunt negociatori? Eu zic că sunt doar niște cățele miloage agățate politic la coada căruței puterii, care, deși umblă cu coada pe sus, se lasă cu plăcere târâte prin toate noroaiele băltoacelor guvernamentale, cu gândul la ciolanele și ciosvârtele pe care le vor primi pe sub „masa negocierilor”.