❚ Preşedinte la CSM Târgovişte, manager la echipa de baschet feminin a oraşului, şef peste piscina acoperită din microraionul 3 sau la Stadionul „Eugen Popescu”, observator de fotbal şi profesor la Colegiul Naţional „Ienăchiţă Văcărescu”, C. Iugulescu este peste tot şi nicăieri ❚ Favoritul primarului Gabriel Boriga şi băiatul fostului inspector şcolar Mihai Iugulescu, beizadeaua îşi face de cap, bucurându- se de favoruri şi de protecţie ❚ Cum nimeni nu are curajul să-l deranjeze, C. Iugulescu se comportă ca un stăpân, atât la CSM Târgovişte, cât şi la „Ienăchiţă Văcărescu”

Preşedintele Clubului Sportiv Municipal Târgovişte, Ciprian Iugulescu ar trebui să accepte dialogul şi să ofere răspunsuri. Miliarde şi zeci de miliarde din bani publici depind de semnătura lui, pentru a ajunge la sportivi sau în altă parte. Prin natura funcţiei, omul are obligaţia să fie abordabil, transparent şi la dispoziţia celor implicaţi, chiar şi a presei sau a „Jurnalului de Dâmboviţa”.

Aflaţi însă că favoritul primarului Boriga şi fiul fostului inspector şcolar Mihai Iugulescu este de negăsit, evitându-ne sub toate formele. În singurul loc în care l-am putea întâlni, la meciurile echipe de baschet, suntem hărţuiţi de cameramani tocmiţi cu ora de la televiziunile puterii portocalii.

Alungați cu Poliția Locală și reclamați pentru „deranj”

Cum pe telefonul mobil este imposibil de contactat, am încercat să discutăm cu Ciprian Iugulescu la sediul clubului, pe care îl conduce cu banii târgoviştenilor. Nu l-am găsit aici nici măcar o dată în acest an, chiar dacă l-am vizitat în timpul programului, la diferite ore. Mai mult, clădirea era încuiată, chiar dacă aici sunt destui angajaţi şi opt secţii sportive, clubul ocupându-se şi de administrarea piscinei acoperite din microraionul 3 sau a Stadionului „Eugen Popescu”.

E îngrijorător ca la CSM Târgovişte să nu existe activitate în timpul programului de lucru, ba chiar jenant să aflăm că aceasta s-ar desfăşura cu uşile blocate. Atenţie mare! Vorbim despre o instituţie care funcţionează exclusiv din bani publici, aflată în subordinea Primăriei. Nu o dată am fost alungaţi de acolo cu Poliţia Locală, care a răspuns prompt solicitării venite din partea lui C. Iugulescu. Ba chiar tot el şi cu administratorul Marius Dobă ne-au reclamat la Poliţie, pe motiv că deranjăm angajaţii clubului.

Dați afară din sală sau din stadion

Ne-am deplasat apoi la stadion, cât şi la piscina acoperită, dar nici aici nu l-am găsit pe C. Iugulescu. Nici măcar nu am fost lăsaţi să pătrundem în bazin, pe motiv că nu am face parte dintr-o listă cu jurnalişti aprobată de conducerea CSM. E amuzant! Cum amuzant şi jignitor a fost când ni s-a interzis să intrăm pe stadion, pentru a participa la un meci amical de juniori, care se desfăşura pe o mocirlă de nedescris, pe terenul din spatele tribunei a doua. Am mers apoi la Sala Sporturilor, la antrenamentul formaţiei de baschet, de unde am fost daţi afară de Marius Dobă, administratorul clubului şi antrenorul secund al lui Florin Nini. La meciurile echipei nu ne-a mai dat făcut nimeni vânt, în schimb am fost filmaţi chiar şi la baie sau hărţuiţi, tocmai pentru a părăsi sala.

Nu vine la cursuri, dar închiriază sala de sport a liceului

Am mai făcut o încercare şi ne-am deplasat la Colegiul Naţional „Ienăchiţă Văcărescu”, unde C. Iugulescu este profesor de educaţie fizică şi sport. Adică ia două salarii de la stat, însă foarte rar trece pe la servicii. L-am căutat de trei ori şi nu l-am găsit niciodată, în schimb am purtat o discuţie extrem de interesantă cu directoarea Marcela Popescu. Să nu mai spunem că am pătruns în liceu fără nici o reţinere, am mers la cancelaria profesorilor, la sala de sport şi oriunde am avut chef, fără ca cineva să ne legitimeze ori să ne ceară socoteală. Că sunt paznici puţini ori posturi blocate, chiar înţelegem, numai că în locul nostru putea fi oricine, care putea face orice.

La sala de sport, altă surpriză. Profesoraşul nostru nu prea vine la cursuri, în schimb are zilnic ore rezervate pentru a se folosi de sală. În special seara târziu, când nu mai e nimeni prin şcoală. Luni (21.30 - 22.30), marţi (21.30 - 22.30), miercuri (20.00 – 21.30), joi (21.30 – 22.30), vineri (20.00 – 21.30), sâmbătă (17.00 – 19.00) şi duminică (17.00 – 19.00). „Am vrut şi eu să închiriez sala pentru sportivii mei, dar erau luate poziţiile de Ciprian Iugulescu. Jucau tenis cu piciorul prietenii lui”, ne-a transmis cineva. Foarte frumos, asta în timp ce boxerii clubului au fost evacuaţi din foaierul Sălii Sporturilor şi găzduiţi lângă WC-urile de la Grupul Şcolar „Constantin Brâncoveanu”.

Acoperit de colegul Laurențiu Popescu

Din discuţiile purtate cu elevii de la „Ienăchiţă”, Ciprian Iugulescu ajunge foarte rar la ore, pe care i le mai ţine uneori colegul Laurenţiu Popescu, fostul şef de la CS Târgovişte sau DJST Dâmboviţa. „Este adevărat că îl mai ajut pe Ciprian, doar suntem colegi”, a recunoscut Laurenţiu. De obicei elevii preferă o ţigară în loc de ora de sport sau merg la o cafea prin oraş. Foarte rar am văzut Colegiul Naţional „Ienăchiţă Văcărescu” implicat într-o acţiune sportivă. Sala de sport, în schimb, arată bine şi chiar e o plăcere să-ţi desfăşori aici orele. Tot aici îşi susţine antrenamentele şi meciurile oficiale echipa de volei feminin CSM Târgovişte, aflată în subordinea aceluiaşi C. Iugulescu.

„Mister Muscolo”!

Dacă la prima încercare nu am găsit pe nimeni din conducerea liceului, la revenire am avut mai mult noroc şi am discutat cu directoarea Marcela Popescu. Aflase de vizita noastră iniţială şi a lăsat impresia că are răspunsuri la toate întrebările. Foarte abilă, a încercat să ne sensibilizeze prin faptul că am fost şi noi elevi ai liceului, încercând prin diverse metode să ne distragă atenţia de la subiect. Colegiul pe care îl conduce rămâne unul de prestigiu şi de tradiţie, unde au studiat destule personalităţi, iar premiile obţinute de elevii de aici nu pot provoca decât respect şi felicitări. Rostul nostru acolo însă a fost altul, iar răspunsurile doamnei directoare nu prea ne-au convins. Că orele lui C. Iugulescu sunt acoperite de Laurenţiu Popescu, o ştiam şi noi, însă este corect aşa şi chiar moral faţă de ceilalţi colegi?

Iarăşi cunoaşteam că C. Iugulescu se ocupă de ansamblurile sportive ale şcolii, însă cum el nu vine nici măcar la cursuri, bănuiţi ce prezenţă are la celelalte acţiuni. Că închiriază sala pentru un grup de sportivi, ocolim elegant comentariile legate de „sportivii” care joacă aici tenis cu piciorul aproape de miezul nopţii. Poate ne prezintă doamnă director şi nişte chitanţe de plată pentru poziţiile „închiriate” de C. Iugulescu. Mai spune dumneaei că respectivul a fost mereu alături de şcoală, pe care a sprijinit-o enorm. „Dacă se sparge o ţeavă, îl sun pe Ciprian şi rezolvă imediat”. Păi şi treaba admnisitratorului care mai e? Unde era Mister Muscolo şi noi nu ştiam! Doamna directoare, zău aşa, Iugulescu tatăl s-a pensionat, nu mai e inspector de cadre. Ne mirăm de ce nu mai avem sportivii de altădată, profesorii de altădată, educaţia de altădată sau sănătatea de altădată!