Camera Notarilor Publici Ploieşti, căreia îi este arondat şi judeţul Dâmboviţa, nu s-a confruntat, cel puţin până acum, cu evenimente nedorite de genul bătrânilor înşelaţi de persoane care nu au urmărit altceva decât să pună mâna pe locuinţele acestor năpăstuiţi, rămaşi ulterior pe drumuri după ce au semnat acte de vânzare – cumpărare „beton” la notariat. Dacă la nivelul Capitalei, dar şi în alte părţi ale ţării, a existat o adevărată filieră de escrocat bătrâni, preşedintele Camerei Notarilor Publici Ploieşti, Tudor Doru Lucian, ne-a asigurat că Dâmboviţa este curată din acest punct de vedere. Ba mai mult, şeful notarilor atrage atenţia asupra faptului că bătrânii trebuie să solicite clauze de întreţinere cu rezerva uzufructului, care în caz de nerespectare pot desfiinţa actul încheiat, iar proprietatea să revină vârstnicilor. În acest sens, Tudor Doru Lucian a făcut o comparaţie plastică între notari şi preoţi, insistând asupra faptului că „spovedania” la notar trebuie să fie mult mai clară şi concisă. În caz contrar, aceasta riscând să se transforme în adevărate tragedii.

„Notarul nu este ghicitor”

„La nivelul Camerei Notarilor Publici Ploieşti nu avem nici sesizări adresate Colegiului Director, nici chemări din partea unor instituţii, organe de cercetare sau instanţe. O parte din cazurile apărute pe la televiziuni nu se datorează culpei notarului. Eu nu iau apărarea notarului, nici dacă este de aici, nici dacă e din ţară, dar dacă vin bătrânii cu cei care nu sunt rude şi ascund faptul că doresc o întreţinere cu rezerva uzufructului, astfel încât notarul să consemneze în act, notarul nu este ghicitor. Dacă nu sunt puse în act aceste clauze, nu se poate face nimic. Iar dacă nu sunt respectate, se desfiinţează actul şi le revine bătrânilor proprietatea. Notarul întreabă: «doriţi cu vreo clauză de întreţinere, să locuiţi într-o cameră pe timpul vieţii?» Iar dacă bătrânii nu au această sinceritate, notarul nu are nici o culpă până la urmă. Eu le mai zic «domne, dacă la preot nu spui chiar totul la spovedanie, la notar trebuie să spui pentru că te priveşte pe tine personal, mai ales că te poţi trezi în stradă sau să nu aibă nimeni grijă de tine şi să ajungi la azil. Acum noi mai folosim şi o prevedere legală. La bătrânii peste o anumită vârstă cerem sprijinul Autorităţii Tutelare (Legea 17/2000 privind protecţia persoanelor vârstnice) care vine şi asistă la discuţii, citeşte şi semnează actul alături de părţi şi de notar. Acesta pleacă cu un exemplar şi periodic se duce la bătrânii respectivi să vadă dacă o duc bine, dacă se respectă actul respectiv. Însă unii vârstnici nu doresc să fie asistaţi, deşi este numai în sprijinul lor”, a punctat Tudor Doru Lucian.