Înghesuială mare de pupători în… talciocu’ politic al puterii! Și fiindcă nu vreau să fiu vulgar, am să mă și explic. Pupătorii ăștia de părți dorsale sunt niște indivizi politici pe care-i întâlnești peste tot, și pe unde te aștepți, și pe unde nu te aștepți. Numai așa pot să explic de ce un fost securist și mai apoi președinte pedesere, care pupa din greu la Ilici, acu’ pupă apăsat la Băselu, vorba lu’ ăla cu măsuța la teve.

Pupatu’ ăsta la vedere din interese evident financiare e de-a dreptu’ scârbos. Îmi amintesc de anii când, la antena târgului, grasu’ mi-i aducea pe Mele cu Musca penele. Acu’ o plimbă pe Nuțica top-modela. Și ca să nu creez vreo confuzie, spun limpede că atunci când mă luptam gazetărește cu o șleahtă pedeseristă, devenită apoi motelu’ pedeleului, grasu’ nu sufla nici o vorbă de dragu’ paralelor murdare îngrămădite de puterea roșie în firma lu’ tac-su’.

Nici puța-verde pe care a nășit-o nu era mai prejos cu pupatul. Sau mai presus, dacă mă gândesc aici la locu’ de pupat. Ce i se întâmplă astăzi lu’ prostănacu’, de atâta pupat, pare că li se va întâmpla și altor neascultători în curând. Până și la mine au dat năvală de m-au pupat pe eșapament unii de i-am cadorisit cu diplome de jurnaliști, deși au rămas, după cum se vede, tot necalificați. Și că veni vorba de breasla care în majoritate e pupătoare, taman în gaura financiară portocalie, și-acu-i văd pe mulți scribălăi încolonați la fundu’ umflat cu bani publici al lu’ grasu’ falsificatoru’.

Vă spun, cu mâna pe organu’ inimii, că nici în vremea împușcatului-degeaba n-am văzut atâția pupincuriști. Mai mult chiar, și unii dintr-ăștia de-i țin eu cu scrisu’ de ani buni în opoziție nu-s prea fericiți că nu-i las în rând la pupat pe parale publice. E drept că tentația e mare, în vremuri în care stăpânii media aruncă cu ghiotura parale murdare pentru susținerea mafiei lor locale.

Și dacă la ăștia mai treacă-meargă, cu prea-în-altu’ ginesc același exercițiu mizerabil de dragu’ voturilor credincioșilor. În prea-în-altu’ însă am nădejde c-o să se spele repede de pupăturile ăstora și-o să-i pună la rând p-ăilalți. Tot la pupat. Ne-a demonstrat că-i perceput la d-astea lumești. Cât despre preșu’ de la pupa, ce să mai pamfletez eu, că i s-a aplatizat frumusețe de poponeț de când șade la pupat pe plata cotroceană. Vorba manelistului, „fără număr, fără număr”! L-oi mai vedea și la liberare, de-o mai avea plăceri cu pupătorii.

Și că tot vorbii de mafia noastră, cea care ne mănâncă toate zilele, ieri am găsit la cea mai mare sală de spectacole capitalistă, un spectacol chiar excepțional care n-are în el și bani de pupat sau de votat. Băștinașii noștri portocalii vor să arunce în piața pupatului fro 6 miliarde, un jaf cu pupături pentru votu’ prostimii (of, Lăpușneanu!).

Poate o zice vreun animal d-alu’ Zoti că-s cârcotaș. N-am nici o tresărire, că de la pedesere încoace, jurnalu’ ăsta i-a-njurat pe toți mafioții indiferent de culoare și nicidecum nu i-a pupat. De-a fost bine, de-a fost rău, rămâne să vedem la anu’ când om întoarce armele gazetăriei de-o veni valu’. Până atunci, vă pup pe toți fix din pix direct pe frunte, poate vă ajută la schimbare!