Vraiște este termenul care se potrivește ca o mănușă pentru aspectul urbanistic și edilitar – gospodăresc al Târgoviștei noastre contemporane, care a avut neșansa să fie administrată astăzi de „lăcustele” portocalii. În astfel de vremuri de mare prăpăd, a mai existat un domnitor care a rămas în istorie cu antroponimul de Lăcustă Vodă, dar actualul regim politic, de sus până jos, și-o face cu mâna lui. Cobori câteva secole, fără exagerare, dacă ești obligat de circumstanțe să treci ca pieton prin zona foarte apropiată de Liceul „Petru Cercel”, Liceul „Spiru Haret”. Direcția de Sănătate Publică, Casa Județeană de Pensii, spații comerciale etc. Atenție, suntem în plin oraș european și nu la periferie (care oricum nu ar fi o scuză), iar imaginea gunoaielor, a vegetației haotice, a trotuarelor zdrențuite și găurite, a colibelor țigănești din chirpici și lut aproape întrec orice încercare a unui regizor de a face (că nu putem scrie crea) un decor pentru un film care să exprime mizerie, infecție, pericol public pentru sănătate în preajma acestor instituții publice de interes județean.

Primarul Gabriel Boriga și președintele Consiliului Județean Dâmbovița, Florin Popescu, finul și nașul, au demonstrat că sunt mai atenți la clanurile interlope și clientela politică decât la interesul minimal al cetățenilor. Cetățeni care din păcate își „rod unghiile” că i-au ales. Dar conducătorii acestor instituții, chiar dacă sunt numiți politic, oameni cu carte și cu conștiință, chiar să nu aibă o poziție, să intervină, să aibă un caracter fie el și moderat, nu modelat?! Culmea e că în zona apropiată acestor instituții, pe celebrul, dar oropsitul Șanț al Cetății, care arată ca în lumea a treia, s-a turnat o fundație modestă, printre colibele țigănești, pentru o construcție. Ne întrebăm dacă juristul Gabriel Boriga o fi și semnat autorizația, deh, ca primarul... Proiectul de reabilitare a acestui monument istoric unic în S-E Europei, cu care se tot laudă administrația târgovișteană de câteva luni, dar despre care nu se mai știe nimic, nu scuză cu absolut nimic starea jalnică în care se găsește Șanțul Cetății, năpădit aproape de la un capăt la altul de mormane întregi de gunoi.