Cei între sfinţi Părinţii noştri, Vasile cel Mare (1 ianuarie), Grigorie Teologul (25 ianuarie) şi Ioan Gură de Aur (13 noiembrie), sunt cunoscuţi ca Sfinţii Trei Ierarhi pentru poziţia de recunoaştere specială pe care o au în Biserica Ortodoxă. Prăznuirea lor împreună se face la data de 30 ianuarie. În secolul al XI-lea s-au reactivat cu putere la Constantinopol dispute mai vechi legate de întrebarea „care dintre cei trei ierarhi ar fi cel mai mare?”. Cum aceste discuţii aprinse nu mai încetau, Dumnezeu a îngăduit ca cei trei ierarhi să-i apară sfântului Ioan Mauropous, episcopul Evhaitelor (Ioan Evhaitul 14 iunie sau 5 octombrie), în anul 1084, şi i-au spus că ei trei sunt egali în faţa lui Dumnezeu: „Nu este nici o separare şi nici o dezbinare între noi”.

Astfel, sfântul Ioan Mauropous a ales data de 30 ianuarie ca zi de prăznuire comună. Aceasta a fost primită de toţi, iar disputele în această privinţă s-au stins în capitala imperiului. Cele două canoane de la utrenia praznicului Sfinţilor Trei Ierarhi sunt atribuite sfântului Ioan Evhaitul. Sfântul Vasile cel Mare, sărbătorit şi pe data de 1 ianuarie, s-a născut în anul 330 în Cezareea Capadociei, într-o familie nobilă, care a oferit Bisericii lui Hristos servitori devotaţi şi cărturari renumiţi, câţiva dintre ei fiind trecuţi şi în rândul sfinţilor.

Urmând îndemnurile surorii sale Macrina, s-a dedicat servirii lui Hristos. S-a botezat, a împărţit o parte din avere celor săraci, iar în anul 358, s-a retras pe o proprietate, nu departe de satul Annesi din Pont, ca să ducă o viaţă de pustnic. În mănăstirea din Pont a redactat „Regulile vieţii monahale (Mici şi Mari)” şi o „Filocalie” care avea extrase din textele lui Origen. Aceasta din urmă a fost întocmită împreună cu Grigore din Nazianz. A fost ales episcop al Cezareei în anul 370 şi exarh al Pontului, deşi s-a izbit de opoziţia arienilor care dezbinau Biserica lui Hristos. Sfântul Vasile a fost întemeietorul unor aşezăminte de ocrotire şi îngrijire a celor nevoiaşi: azile, spitale, cantine pentru cei săraci, case pentru reeducarea celor decăzuţi moral, reunite sub denumirea de Vasiliada.

Şi în domeniul teologiei a făcut eforturi însemnate pentru combaterea ereziilor care ameninţau unitatea Bisericii. Alături de Sfântul Vasile, este sărbătorit şi Sfântul Grigore de Nazianz. S-a născut în Arianz, nu departe de Nazianz, în jurul anului 330, fiind fiul episcopului Grigore. Mama lui a avut o mare contribuţie la educarea sa în spiritul creştinismului. A studiat în Cezareea Capadociei unde l-a întâlnit pe Sfântul Vasile cel Mare, de care l-a legat o profundă prietenie. În anul 361 este hirotonit preot. Deschide o capelă în casa unei rude din Constantinopol, care devine în scurt timp locul de întâlnire al intelectualităţii creştine din oraş, atrasă de personalitatea şi predicile lui Grigore.

În această capelă numită a Învierii, Grigorie rosteşte Cinci Cuvântări Teologice, care îl vor face celebru, prin care va aduce mari deservicii ereticilor arieni şi schismei provocată de ei. Sfântul Grigorie este numit oficial episcop de Constantinopol în 27 noiembrie 380, la care însă va renunţa din cauza unor controverse cu reprezentanţii bisericilor macedoniene şi egiptene pe baza numirii sale. Se retrage în ultimii săi ani de viaţă la Azianzi. Datorită clarelor sale formulări în privinţa adevărurilor de credinţă, i s-a acordat supranumele de Grigore Teologul.

Nu mai prejos de aceştia este Sfântul Ioan Gură de Aur, celebru orator şi combatant al ereziilor timpului. Însuşi numirea îi vine de la numeroasele sale omilii care cufundau creştinii în ambianţa trăirii spirituale profunde, dezvăluindu-i cu mare claritate înţelegerea adevărurilor de credinţă. Nici el nu a fost lipsit de adversari, uneltindu-se împotriva lui pentru a fi înlăturat din scaunul episcopal al Constantinopolului şi apoi exilat.

Cei trei mari dascăli şi ierarhi sunt astăzi patronii instituţiilor de învăţământ teologic, fiind printre cei mai importanţi teologi ai Bisericii şi mari sfinţi care au influenţat lumea în care au trăit. Şi dacă viaţa lor a fost o lumină în Biserica lui Hristos, să ne folosim şi noi de aceasta, având în vedere faptul că suntem fiii Bisericii şi, călăuzindu-ne după Hristos Lumina lumii, să luminăm şi noi în timpul istoric în care trăim, fără a privi la vicisitudinile acestuia, presărându-l cu opere de filantropie după cerinţa lui Dumnezeu şi exemplul celor trei mari sfinţi.

Preot Purcărea Vasile, Parohia Mogoşani