Interviu cu Cezar Corâci, preşedinte UGIR-1903

Rep.: Reprezentaţi jumătate din salariaţii din această ţară, ceea ce înseamnă că UGIR-1903 este o voce puternică în ceea ce se întâmplă în societatea românească.

- Credeţi?! Noi ne considerăm responsabili pentru ceea ce se întâmplă în această ţară. Ar trebui remarcat faptul că, în general, domeniul privat, fără mult zgomot şi chiar cu traume majore a renunţat la circa 30% din salariaţi în ultimii 2 ani, iar aceste lucruri s-au petrecut în negocieri directe cu sindicatele. Nu cred că aţi văzut mari mişcări revendicative, mari conflicte sociale în domeniul economiei reale şi vestita restructurare s-a produs fără zgomot şi fără ajutorul nimănui, să sperăm, în folosul economiei româneşti.

„Reducerea cheltuielilor publice, o necesitate absolută”

Rep.: În ultima perioadă Traian Băsescu a făcut nişte declaraţii dure la adresa dumneavoastră, ceea ce arată cât de importanţi ar trebui să fiţi în societatea românească. De ce au apărut divergenţele acestea? Cum comentaţi declaraţia potrivit căreia „grasul de la stat stă pe umerii slabului de la privat”?

- În legătură cu reducerea cheltuielilor publice, nu neapărat reducerea salariilor şi a pensiilor, este o necesitate absolută a economiei româneşti. Este clar că statul în acest moment, cheltuieşte mult mai mult decât produce. Din punct de vedere economic, este evident că economia românească are câteva lucruri absolut ciudate. Avem unul dintre cele mai mari procente de cheltuieli publice din Europa şi în acelaşi timp unul din cele mai mici grade de colectare a taxelor şi impozitelor. În privinţa cheltuielilor publice, este clar, cu aşa-zisa clientelă de partid şi restructurări amânate, că trebuie făcut ceva, pentru că România nu-şi mai poate permite să aibă acel ideal de pe timpul lui Caragiale, al funcţionarului de stat. Funcţionarul de stat este plătit din banii noştri, ai tuturor. A tăia otova salarii şi pensii la toată lumea, înseamnă disperare şi lipsă de politici publice coerente. Asta este după părerea mea problema principală (...) Asemenea declaraţii nu folosesc la nimic, pentru că în economie discutăm de cifre. Dacă într-o întreprindere începi prin a reduce numai salariile, este cea mai sigură cale către faliment. Întâi trebuie să restructurezi întreprinderea, să o organizezi mai bine.

„Anul 2009, mult mai rău decât ne-am imaginat”

Rep.: Se vorbeşte despre restructurări în administraţie, dar avem noi convingerea că vor fi daţi afară cei angajaţi pe criterii politice? Sau vor fi restructuraţi sau pensionaţi oamenii cu vechime care cunosc într-adevăr administraţie?

- Sunt convins că, din nefericire, chiar dacă nu vreau să funcţioneze pe prezumţia de nevinovăţie pe care o aplică în general guvernanţii în România, se va întâmpla ceea ce spuneţi (...) Am susţinut principiul reducerii cheltuielilor publice, dar nu principiul tăierii oricăror venituri. În momentul în care am văzut însă mix-ul de politici, şi anume reducem cu 25% salariile bugetarilor şi majorăm TVA-ul cu 5%, am spus că aceasta va reprezenta pentru economia românească un moment de ruptură catastrofal. Fondul de salarii din sectorul bugetar reprezintă cam 40% din fondul de salarii la nivel naţional. În momentul în care faci această reducere cu 25% înseamnă că ai redus cu 10% toţi banii care sunt în circulaţie, în mâinile cetăţenilor prin intermediul salariilor. A scădea în plus puterea de cumpărare cu circa 15%, înseamnă o contracţie teribilă a pieţei. Anul 2009 s-a încheiat cu o scădere de 7,9% din PIB, mult mai rău decât ne-am imaginat chiar şi noi.

„Preşedintele Băsescu este dezinformat”

Rep.: Cum comentaţi afirmaţia preşedintelui care a spus că datoriile agenţilor economici către stat sunt mai mari decât datoriile statului către agenţii economici?

- Este dezinformat. Nu e adevărat deloc, nici măcar cu cei 10 mari perdanţi din economie, care sunt întreprinderi de stat favorizate, neexecutate de datorii, ceea ce contravine legislaţiei europene, pentru că este un atac la legea concurenţei. Diferenţa între ce datorăm noi statului şi ceea ce ne datorează statul este de circa 1,2 miliarde de euro în acest moment. Arieratele statului sunt de circa 1,7 miliarde de euro. Ferească Dumnezeu ca preşedintele să aibă dreptate, pentru că în momentul în care vom ajunge ca datoriile noastre să fie mai mari decât ceea ce ne datorează azi statul, ar însemna că economia românească a mai scăzut cu 1-2% din PIB, că multe întreprinderi au dat faliment sau sunt în incapacitate de plată şi că situaţia economică s-a agravat şi mai tare.

„Să ne aşezăm cu toţii la masa dialogului”

Rep.: Există un dialog între dumneavoastră şi guvernanţi, aşa cum se întâmplă în statele civilizate ale lumii?

- Dacă ar fi fost aşa, situaţia economică şi socială a României ar fi fost mult mai bună. Există o falie în comunicare între guvernanţi şi societate în general. Există un mod de a privi drept duşman pe toţi cei care încearcă să-ţi ofere soluţii. Noi avem un principiu: dacă vii la mine cu o problemă şi nu-mi indici şi o soluţie, ai devenit parte a problemei. Niciodată nu am ridicat guvernului o problemă fără să spunem o soluţie. De cele mai multe ori nu am fost chemaţi nici să evaluăm împreună soluţia.

Rep.: Aţi avut împreună cu preşedintele Patronatului Presei din România, Teodor Vasiliu, discuţii cu ministrul muncii...

- Am toată stima pentru ministrul Şeitan, este o persoană cu o experienţă de invidiat în anumite domenii. În privinţa promisiunii ferme că CAS-ul pentru drepturi de autor nu ar fi afectat, părerea mea sinceră este că dânsul nici n-a fost consultat atunci când Ministerul de Finanţe a venit cu această măsură şi că a aflat-o, ca şi noi, din mass media. Aşa funcţionează astăzi Guvernul României. Comunicarea internă este după părerea mea aproape inexistentă. Sunt miniştri care nu comunică între ei, deşi fac parte din acelaşi partid politic, lucru pe care eu nu-l înţeleg. Le adresez guvernanţilor invitaţia să ne aşezăm cu toţii la masa dialogului în conformitate cu Constituţia şi legislaţia României. Nu să avem întâlniri simulate, pe la colţuri. Să căutăm împreună un plan de oprire a declinului economiei româneşti, de ieşire din criză, care să fie asumat de întreaga societate românească. Nu cred că se mai poate altfel. În ultimele două luni aproape că nu a existat dialog social.