Interviu cu Cezar Corâci, preşedintele UGIR 1903

Rep.: Care este situaţia actuală a economiei româneşti? Ce se întâmplă cu adevărat în economie, pornind de la ultima evaluare a misiunii FMI?

- Misiunea FMI chiar şi nouă, şi sperăm că şi Guvernului României, ne-a dat mai multe date despre ceea ce se întâmplă cu adevărat în economie. A fost evident încă de la început că situaţia economică a României se agravează. Criza economică continuă. Setul de măsuri luat de Guvernul României produce într-o primă fază contracţii. Va reduce consumul scăzând dramatic puterea de cumpărare a populaţiei. Am avut ocazia să văd scrisoarea adiţională pe care Guvernul României o trimisese Fondului. Nu ştiu de ce asemenea documente trebuie să fie un secret, pentru că Fondul le afişează pe site şi oricine le poate găsi acolo. Nu înţeleg nici disputele politicianiste pe o economie în cădere. Încă din acea scrisoare de intenţie veţi vedea că Guvernul României a anunţat sau a cerut Fondului să accepte o inflaţie de 8% în urma acestui set de măsuri. Era evident că creşterea TVA-ului cu 5 procente va produce o inflaţie mult mai mare. În ce măsură este ea suportabilă pentru cetăţenii României şi pentru fiecare dintre noi, asta este o a doua problemă. Dar prima problemă era că o inflaţie mai mică în aceste condiţii nu ar fi fost nicicum cu putinţă. Or atunci când discuţi cu cea mai mare bancă a lumii, cu FMI, la care printre altele şi România este acţionar, e bine să ştim toate acestea. Evaluările băncii sunt că cel puţin în trimestrul IV va continua descreşterea economică, nici vorbă de relansare.

Rep.: Este bun sau rău un nou acord de împrumut?

- Nu cred că acordul cu Fondul Monetar în sine, pe termen limitat, este un rău pentru România. Gândiţi-vă că de la o creştere de 6- 7% pe an, aproape 5 ani, eram printre campionii Europei, am ajuns la o scădere de 8 procente, devenim din nou campioni, de data asta în mod negativ. Nu am fi putut obţine aceşti bani de nicăieri fără un cost extraordinar de mare. Nu discut de sumele împrumutate. Dacă ar fi să spunem aceste lucruri, o să se vadă că sunt mult mai mari, pentru că în bugetul pe acest an erau «ascunse» în mod contabil multe alte deficite care există în economia românească. Deci pur şi simplu România mai avea nevoie încă de vreo 2 miliarde. Dar deficitul real de bani din economia românească este mult mai mare decât ceea ce am cerut.

Rep.: Nu e un fel de a ne fura singuri căciula?

- Bugetul pe anul trecut a fost realizat în plină campanie electorală, când practic România nu prea era guvernată. Ceea ce speram noi, comunitatea de afaceri, era ca imediat după instaurarea noului guvern să existe o discuţie clară, cu cărţile pe masă, în care să se arate care este necesarul, care sunt sursele de finanţare a deficitului real şi care sunt măsurile pentru stoparea declinului. Iată însă că au trecut 6 luni şi acest lucru nu s-a întâmplat.

Rep.: Putem vorbi aici de o lipsă de comunicare între mediul de afaceri şi Executiv?

- În întâlnirile cu Fondul noi am subliniat că am dori să fim ajutaţi să discutăm cu Guvernul României. Mi se pare absurd să nu ai un dialog direct cu Guvernul României şi să nu te duci de mână cu el în faţa băncii de la care ceri credit pentru a susţine cel mai bun scenariu pentru România. În acea discuţie domnul Jeffrey Franks ne-a atras atenţia asupra acestei anomalii: «ştim că arieratele au crescut în loc să scadă, deşi în acord noi cerusem ca încet, încet guvernul să ajungă la zero cu plata, măcar a TVAului ». În privinţa altor lucruri Fondul nu este atât de deschis pe cât ne-am dori. De exemplu, ni s-a spus clar că în privinţa lucrărilor executate în special către autorităţile publice locale nu va exista aceeaşi înţelegere, pentru că toată lumea ştie ce înseamnă în România licitaţii trucate, scurgeri de bani către clientela de partid.

Rep.: Are sau nu contribuabilul dreptul să ştie cum este cheltuit banul public? Poate sau nu puterea să păstreze tăcerea în legătură cu fondurile pentru unele proiecte?

- A spune că contribuabilul nu are dreptul să controleze folosirea banului public ne scoate nu din lumea civilizată, ci de pe planeta Pământ. Nu cred că există ţară în care să poţi să spui contribuabililor – şi printre ei presei – că nu are dreptul să controleze modul în care este folosit banul public.

Rep.: Cum vedeţi această modalitate de restructurare gândită de guvern ca soluţie de stopare a declinului economic?

- A spune peste tot şi a anunţa că o să faci o reducere cu 25% a personalului înseamnă să promovezi haosul. Nu aşa se face. Gândiţi-vă că oamenii nu ştiu cine sunt cei care vor rămâne şi care sunt criteriile restructurării. Când eşti manager, chiar în propria întreprindere şi ai de gând să faci o restructurare, chiar dacă o discuţi cu sindicali ştii, o discuţi şi o pui în practică imediat. Nu creezi această incertitudine. Înseamnă pur şi simplu să blochezi o ţară, instituţiile statului. Nu aşa se pune în practică o asemenea măsură. Dar să nu reduci cheltuielile şi să reduci numai cheltuirile de personal, este un lucru cu care nu voi fi niciodată de acord. Problema de fond rămâne însă bugetul. Şi m-am uitat pe ultimul buget. Am constatat câteva lucruri care par un progres. Am văzut că veniturile nu au scăzut foarte mult, există o mică creştere a gradului de colectare. Concluzia care apare evidentă este că la nivel de ţară, în următoarele 6 luni căderea economiei româneşti nu se va opri. Este una din concluziile pe care am avut-o şi cu Fondul. Într-un scenariu pozitiv, ne-am putea aştepta ca în a doua jumătate a anului următor să înceapă o uşoară creştere economică.

Rep.: Dar era în atribuţiile preşedintelui să iasă în faţa opiniei publice să-şi asume măsuri în locul Executivului?

- Nu, dar în ciuda faptului că nu mi-a plăcut o mare parte din discurs, faptul că a ieşit la câteva ore şi a spus nu, nu aşa!, a fost un lucru bun. Mesajul preşedintelui a fost clar: Boc a greşit anunţând un lucru care nu are nici un fel de susţinere economică. Nimeni nu înţelege însă de ce nu vine cineva să ne spună ce urmează, în ce situaţie suntem, care sunt măsurile pentru redresare, cum vom crea noi locuri de muncă. Devenim o ţară problemă şi este un lucru foarte grav.

Rep.: Ne izolăm ca ţară din punct de vedere economic sau politic?

- Jeffrey Franks a spus în timpul discuţiei: nu înţeleg de ce vă preocupă atât de tare banii de la noi şi nu vă preocupă avertismentul Comisiei Europene că riscaţi să pierdeţi 20 de miliarde, cam 17% din PIB. Suntem printre ţările ciudate, avem foarte multe plângeri care vin din România în privinţa accesării fondurilor.

Rep.: Sunt exemple şi în Dâmboviţa... În altă ordine de idei, este rău că împrumutăm bani?

- Nu e nici o nenorocire că avem un acord cu Fondul Monetar Internaţional. Dar se pare că nu i-am folosit cum trebuie şi ăsta este un subiect de discuţie. Verifică şi Fondul acest lucru.

Rep.: Ce se va întâmpla cu noi, cât ne vom îndatora? Vom ieşi din criză?

- România nu va ieşi din criză. Nu înţelegem nici noi de ce. Guvernul României, onoratul guvern nu a avut nici măcar dorinţa de a ne răspunde unei scrisori pe care i-am trimis-o în urmă cu mai mult de două săptămâni în numele a 17 ramuri ale economiei româneşti, în care ne ofeream disponibilitatea şi sprijin în elaborarea unui plan de măsuri. Refuz să cred că într-o ţară europeană un guvern nu discută cu propriii cetăţeni.

Rep.: Şi atunci ce speranţe mai are omul?

- Eu sunt de un optimism incurabil. De aceea cred că acest guvern a înţeles că nu are nici un plan de ieşire din criză. Nici măcar trei măsuri pe care le-am cerut nu ne-au putut fi oferite. Cei care guvernează par şi între ei lipsiţi de comunicare. Eu cred că situaţia economică şi socială a României impune într-adevăr un dialog naţional şi cred că şi opoziţia trebuie să înţeleagă acest lucru. Nu ajunge numai să critici. E momentul în care toţi trebuie să venim cu soluţii.

Rep.: Ce ne rămâne de făcut, ce soluţii mai avem?

- Soluţiile nu sunt aşa de complicate cum poate ar părea. Guvernul trebuie să arate că a redus contrabanda, că au crescut încasările la buget, că a stopat licitaţiile publice oneroase, că a obligat toate autorităţile locale să fie responsabile de cheltuirea banilor publici, să nu mai cumpere şepci de 2 milioane de euro ş.a.m.d. Această idee a fondurilor europene enunţată la acest mod este chiar o mizerie. Fondurile europene pe care trebuie să le cheltuim sunt tot banii românilor. Cotizăm la Uniunea Europeană, suntem membri şi aceşti bani ar trebui să fie sursă la bugetul de stat. Asta a spus şi domnul Jeffrey Franks: aveţi bani, folosiţi-i, înainte să împrumutaţi! Folosiţi-i bine, la ce trebuie. Trebuie să găsim o sursă de a finanţa dezvoltarea economiei. Statul trebuie să-şi plătească datoriile, nu trebuie să mai folosească banii noştri fără dobândă. Statul trebuie să respecte legea.

Rep.: Cum vedeţi dumneavoastră, patronatele, guvernarea României?

- În acest moment, România nu este bine guvernată. Nu există un plan coerent de stopare a crizei şi de ieşire din criză. Un asemenea plan este greu de pus în practică numai de cineva care are numai 13% în sondaje. Nu are credibilitatea pentru nişte măsuri (...) Nu există încă un plan care să aibă suficientă susţinere ca să poată fi implementat. PSD-ul are un plan, PNL-ul are un plan, noi, patronatele, avem un plan, sindicatele au, toată lumea are un plan, dar nimeni nu are puterea să-l pună în practică. Este nevoie de un plan naţional, unic, de ieşire din criză.

Rep.: Mai există viaţă în România după FMI?

- Nu FMI-ul este problema României, ci lipsa unui program de ieşire din criză. Nici o afacere nu se dezvoltă fără bani împrumutaţi. Nu asta-i problema, ci modul în care îi foloseşti.

Rep.: Faceţi un exerciţiu de sinceritate. Dacă preşedintele Traian Băsescu v-ar propune să fiţi prim ministru al României, aţi accepta?

- Nu! Dar oricând UGIR-ul ar da oameni capabili să facă aşa ceva. Eu nu aş accepta pentru că fiecare trebuie să-şi aibă rolul într-o ţară. Eu cred că patronatele în România sunt un lucru foarte important. Cred că un patronat coerent ar trebui să fie un regulator al societăţii. Mi-am asumat această sarcină şi o voi duce până la capăt.