www.alinamavrodin.ro

Nişte minţi înguste ale puterii (şi nu numai!) se întreabă cum de mai continuă protestele în stradă. Păi, cum, Doamne iartă-mă, să înceteze protestele când Traian Băsescu însuşi a declarat: „nu am ce schimba în comportamentul meu”? Cu acest mesaj ilogic, Traian Băsescu şi-a pus mai abitir poporul în cap. Ba a reuşit să-i scoată din sărite chiar şi pe unii dintre cei mai fideli susţinători ai săi. Vă amintiţi de apelul melodramatic pe care l-a făcut Traian Băsescu către Societatea Civilă?

S-a întâmplat în celebra sa „intervenţie cu românii”, atunci când „monstrul marin” şi-a recunoscut (chipurile!) greşelile şi gafele, dar în final nu şi-a putut reprima aroganţa de a decreta: „nu am ce schimba în comportamentul meu”. Cu toate acestea a rechemat la ordine „societatea civilă”. Apoi, sub diverse forme şi mesaje populiste şi-a repetat chemarea către intelectuali, deşi tot el declarase că din cauza intelectualilor nu-şi poate face reformele.

Adică, îşi rechema sub balconul prezidenţial acei intelectuali care, după ce îi dedicaseră ode şi îl ridicaseră în slăvi, s-au trezit, ca luaţi la palme, din somnul raţiunii când le-au demonstrat protestatarii ce „monstru marin”, vorba lui Lăzăroiu, au zămislit cu laudele, ori chiar cu linguşelile şi cu propaganda lor. Aoleu şi vai de noi şi-or fi zis intelectualii din bancurile „monstrului marin”, uite ce-a fost societatea civilă în România şi uite ce-a ajuns! Slugă la dârlugă şi glugă de coceni la Cotroceni!

Şi-au început să dea semne critice de independenţă prin diverse publicaţii ori televiziuni ale puterii, cu speranţa că-şi vor „repera” ceva din onoarea lor pierdută de intelectuali, înhămaţi de voie, ori de nevoie, la căruţa cu proşti a puterii. Cu o lacrimă pregătită gata să cadă din ochiul său normal, Traian Băsescu şi-a jelit soarta din cauză că „societatea civilă s-a retras în cochilie şi astfel, locul ei va fi luat de neaveniţi”. „Neaveniţii” fiind, probabil, cei care nu s-au lăsat prinşi în mrejele „monstrului marin” zămislit la Cotroceni, ori nu s-au lăsat vrăjiţi de cântecele şi unduirile sirenei blonde care i-a căpiat pe pedelişti.

Şi, cum ziceam, Traian Băsescu a făcut un „apel la revenirea Societăţii Civile de bună calitate în prim-planul vieţii politice şi sociale”. Vedeţi, până şi aici, preşedintele a împărţit apele. Domnia sa a tranşat societatea civilă în două după criterii pe care nu le-a comunicat naţiunii, pretinzând că de partea sa ar fi fost (şi nu mai e!) cea „de bună calitate”. Împotrivă-i, aşadar, ar fi avut-o (mereu!) pe cea „de proastă calitate”, din care înţeleg eu, fac parte intelectualii care-l critică şi care îi demască afacerile personale necurate. Cum s-ar zice, „întărâtă-i drace”!

La afacerea asta cu întărâtatul şi asmuţitul unora împotriva altora nu cunosc un politician mai dibaci ca Traian Băsescu. Din păcate pentru el, valurile făcute de apelul său către Societatea Civilă s-au spart furios de malurile răbdării intelectualilor săi fideli. Aceştia au descoperit că s-au lăsat manipulaţi sentimental şi poate nu doar atât. Scriitorul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei care au întors armele împotriva celui care i-a dezamăgit profund. Ia priviţi ce răspuns a dat Mircea Cărtărescu (în editorialul „Pluta Meduzei” – publicat într-un oficios al puterii) la apelul transmis de preşedintele României către „societatea civilă de bună calitate”.

Citez: „Preşedintele a cerut societăţii civile şi intelectualilor să iasă din letargie şi să-l sprijine ca-n vremurile bune. Când într-adevăr l-au sprijinit ca pe nici un alt preşedinte dinaintea sa. Din păcate, nenumăratele sale gafe au arătat că Traian Băsescu are-n sinea lui toate reflexele românului mediu: autoritarism, sexism, rasism, dispreţ pentru intelectuali, e drept, nu în proporţii catastrofale (e o exagerare uriaşă să vezi în el un fascist sau un tiran), ci, ca să zic aşa, la nivel de stil de viaţă şi de gândire cotidiană. Nici când toate acestea au devenit evidente nu l-au părăsit toţi oamenii de cultură, pentru că încă deosebeau omul politic de omul pur şi simplu. Curând, şi omul politic şi-a epuizat credibilitatea, iar azi nu cred că vor mai răspunde mulţi intelectuali chemării sale în ajutor”.

În fine, ce-ar mai putea adăuga un ziarist din Târgovişte care şi-a făcut datoria, asumându-şi toate riscurile, de a critica actuala putere în vremurile de criză morală în care „societatea civilă” a lui Traian Băsescu îl pupa pe toate părţile? Tot mai nimerite găsesc acum câteva fraze, pline de amărăciunea disperată a scriitorului Mircea Cărtărescu: „M-am cutremurat, ascultând discursul de ieri (n.n - din 26 ianuarie a.c.), la curajul lui Băsescu de a ne arăta, cum arăţi un câmp plin de oseminte, ce ne aşteaptă în viitor (...) Vom abandona anul acesta, poate, corabia beată a actualei puteri...”. Părerea mea este că trebuie MUSAI abandonată şi fără regrete! Ducă-se la fund, sub pragul electoral!

P.S.1 După horele jucate în cârciumile pedeliste, tătucul FMI şi-a luat zilele trecute picioarele la spinare şi a plecat. Nu înainte de a se întreţine cu Traian Băsescu la Cotroceni, ocazie cu care preşedintele României a afişat o bună dispoziţie de-a dreptul dubioasă, total nepotrivită cu criza politică, economică şi socială prin care trece acest popor împuţinat cu vreo 3 milioane de români sub mandatul PDL-ului. Ăsta n-o fi genocid? N-o fi chiar „câmpul plin de oseminte” despre care vorbea Mircea Cărtărescu?

P.S.2 Presa puterii anunţă că în această săptămână vom asista la decapitarea Guvernului Boc, sub presiunea străzii. Rămâne să vedem ce miniştri o să ia pe lopată Emil Boc la plecarea din Palatul Victoria. Dacă protestele continuă, s-ar putea ca pe lopată să încapă şi Traian Băsescu!

 www.alinamavrodin.ro