Puţinele lucruri bune făcute de cei care conduc sportul local sunt eclipsate de marile nedreptăţi la care apelează. Profitând de protecţie politică, şefii de aici şi-au tras salarii peste avantaje, cu o lăcomie îngrijorătoare. Mănâncă de peste tot şi dezvoltă un sistem ghiftuit cu incompatibilităţi sau conflicte de interese, pe care l-au sufocat cu alte slugi, multe nulităţi profesionale şi genii ale pupincurismului.

Rar mai găseşti câte un lipitor de afişe care să nu se lipească de banii publici, din care se alimentează ca la pompă. Mai e şi ciuguleala cu „parandărătul”, cât îţi dau ca să-mi dai înapoi? Devin plictisitor dacă mă repet că ăştia trebuie să ne lase şi să dea socoteală, dar cu cine îi înlocuim? Mă îngrijorează când văd că opoziţia doarme pe ea şi nimeni din partea celor care ar trebui să ia atitudine politică, civică sau măcar din interes, nu face nimic. Dar absolut nimic.

Vrem o schimbare, vrem cadre noi, vrem oameni tineri, însă nu-i văd să iasă în faţă, probabil stau ascunşi de gerul crizei. Se pitesc după jaluzele şi aşteaptă să iasă amărâţii în stradă pentru a pune ei mâna pe funcţii. Nu am întâlnit unul care să vină alături de noi, pe faţă, curajos şi să ia atitudine împotriva marilor nedreptăţi din sportul dâmboviţean. Şi care mai ţipă, o face pentru că l-a eliminat partidul ori şi-a pierdut unul din multele privilegii avute.

Eu vreau să scăpăm de maimuţele actuale, nu mai merită funcţii şi poate nici libertate, dar dacă ne întoarcem iară la baronii locali şi la încrengătura lor de copii, de gineri, de nepoţi, de veri sau de cumnaţi, apoi ar trebui să ne cam lase şi să stea liniştiţi la bârlog, unde e trândăveală. Dacă ăsta e jocul, atunci eu voi fi primul care le voi cere să plece şi voi ieşi în stradă să-i dăm jos şi pe ăştia.

În sport şi în toate domeniile este nevoie de oameni curaţi şi nu de compromişi, de oameni cu pasiune şi nu de plictisiţi, de oameni cu putere de muncă şi nu de puturoşi, de oameni pricepuţi şi nu de slugi politice, de oameni corecţi şi nu de mafioţi, de oameni cu carte şi nu de agramaţi, de oameni cu credinţă şi nu de păcăto şi, de oameni valoroşi şi nu de nulităţi, de oameni tineri şi nu de pensionari prăfuiţi, de oameni echilibraţi şi nu de descreieraţi, de oameni deschişi şi nu de ciudaţi, de oameni normali şi nu de nepotisme, de oameni cu suflet şi nu de ordinari. Avem de unde alege, trebuie doar să le dăm o şansă celor care merită şi să lăsăm sportul, sistemul, societatea să respire aerul proaspăt al unei schimbări, care se impune şi care trebuie făcută radical. Vreau să văd şi eu ce elemente propun ceilalţi pentru a conduce sportul, vreau să vadă oamenii ce alternative au şi vreau să văd că îi pasă cuiva de bunăstarea acestui fenomen fascinant.

Dacă stau bine să mă gândesc, chiar nu reţin vreun nume, o faţă, pe cineva care să lucreze în numele tineretului din opoziţie, adică al generaţiei de la care se aşteaptă să schimbe ţara în bine şi, evident, sportul. De fapt, ce pretenţii am de la opoziţie să prezinte o echipă sportivă, când nu a ieşit în faţă cu un candidat pentru a câştiga Primăria Târgovişte, capitala judeţului! Aştept răspunsuri şi, dacă e nevoie, le voi repeta în diverse contexte, chiar şi în cadrul conferinţelor de presă organizate de opoziţie. Mie chiar îmi pasă de viitorul sportului dâmboviţean. Chiar să nu mai fie nimeni interesat, în afara noastră, a celor de la „Jurnal de Dâmboviţa”?