27.07.2010 00:12

Revoluţia din '89, o nebuloasă de jocuri politice

Solicitarea autonomiei, de la cea mai înaltă poziţie în Parlamentul European, pentru etnia secuilor din România, concentrată în judeţele Covasna şi Harghita, prin vicepreşedintele Laszlo Tokes, mai mult, paralela pe care acesta a făcut-o recent cu recunoaşterea independenţei provinciei Kosovo, complică şi „tulbură apele” în relaţiile politice şi diplomatice româneşti. Şi ne rezervă libertatea şi dreptul de a face o scurtă incursiune în originile şi manifestările Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (cu finalizarea tragică la Târgovişte, prin execuţia Ceauşeştilor), din care pastorul grecocatolic, cu un rol important la declanşarea acesteia, a devenit politician, în prezent la cel mai înalt nivel european. Şi tocmai pentru că, în mod legal, ca europarlamentar reprezintă cetăţenii români, reamintim că în art. 1 din Constituţia României se precizează că „este stat naţional unitar cu teritoriul indivizibil”.

În Occident, în anul 1989, s-a făcut o enormă campanie de presă, de propagandă împotriva comunismului, cu precădere împotriva regimului ceauşist, „pentru datoria de a interveni”, cum afirma ministrul de externe francez, Roland Dumas.Transmiterea la TV a procesului şi execuţiei urgente în ziua Sfântă de Crăciun a soţilor Ceauşescu, difuzarea casetei au făcut ca opinia publică mondială, foarte favorabilă la început, să defăimeze Revoluţia Română, catalogată „o minciună de talie mondială”. S-a urmărit în prima fază, după un plan conceput între Vest şi Est, crearea condiţiilor de declanşare a unor acţiuni revoluţionare şi prin implicarea mass media internaţională între populaţia civilă şi forţele de opresiune, iar rezultatul trebuia să reprezinte pierderi umane şi materiale. Practic, se urmărea declanşarea unui război civil, cu implicarea armatei şi securităţii şi urma o intervenţie străină „pacifistă”, ca în Iugoslavia. România, ţară de mărime mijlocie, cu un important potenţial economic şi poziţie geo-strategică, prezenta un mare interes. În plan mondial, în Europa, nu este loc pentru prea multe naţiuni mari. Globalizarea înseamnă şi state mici, dependente de cele mari, economic şi politic. Planul nu a reuşit, iar Revoluţia Română din Decembrie 1989 s-a desfăşurat în condiţiile istorice de cădere a URSS şi a lui Gorbaciov.

Reamintim că pe 8 iulie 1989, la reuniunea ţărilor membre ale Tratatului de la Varşovia, oponentul militar de atunci al NATO, Nicolae Ceauşescu, a încercat să îmbunătăţească relaţiile cu Ungaria. S-a făcut apoi o întâlnire bilaterală la Arad cu conducerea ungară (Gyula Horn, ministrul de Externe), la care partea ungară a susţinut că Transilvania nu aparţine României şi va internaţionaliza problema la ONU şi alte organisme internaţionale. Nicolae Ceauşescu a reacţionat ferm, chiar cu riscul unui conflict deschis şi a înţeles că „se pune ceva la cale împotriva României”. La recenta întâlnire a preşedintelui Traian Băsescu cu Viktor Orban, Laszlo Tokes a nuanţat solicitarea de autonomie pentru secui cu termenii „culturală” şi chiar „personală”.

---